Pe când stăteam amândoi
M-ai întrebat, curios:
De unde ai apărut tu ?
Nu știu de unde sunt,
Și cum am ajuns aici,
În această îmbrățișare.

Am tot rătăcit în ultimul timp,
Și mă îmbolnăvisem din cauza
Atâtor răni existente în inima mea.
Așa că m-am gândit să poposesc,
Pentru o secundă, sub un stejar bătrân.
Acolo te-am întâlnit pe tine.
Îți luai micul dejun, singur.
Am tot stat la povești până noaptea,
Și când, după atâta timp petrecut împreună,
Mi-am adus aminte faptul că destinația mea
Nu era acel stejar, ci o dragoste adevărată,
Nu una refolosită, trasă la indigo.
Apoi m-ai sărutat,
Și m-ai făcut să înțeleg că am ajuns la destinație
Încă din clipa în care te-am cunoscut.

Am fost doi fugari, doi ștrengari,
Doi rătăciți,
În căutarea unui amor euforic.
Și iată-ne aici, îmbrățișați,
Indiferenți față de timp și trecători.