agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 500 .



Întrebări
poezie [ ]
Cartea Poemelor I - CH8

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Th3Mirr0r ]

2012-11-20  |     | 



Cartea Poemelor

*** 8 ***

Întrebări






Cândva,

Mulți spus-au

Că aș avea răspuns

La orice întrebare…

Fiindcă, o oglindă,

Mereu,va reflecta,

Tot ce-i răsare-n cale,

Iar tot ce i-e ascuns,

Nu va se chema...mister…

Fiindcă, deja…

Lumea sa…

E altfel…




Oare când te priveai,

Dulce făptură,

În oglindă,

Răspunsurile, le găseai?




Ș-am avut atât de multe lucruri

Să te-ntreb,

Draga mea…

Dară, n-au venit, în celea timpuri…

Iar acum, se pare că alerg

Bezmetec, iarăsi, dupa ele…

Parțial, le am… dar pân’ la ziua…

Ziua-n care…

Ne-am despărțit,

Pe-această lume…

Oare, pe cealaltă, măcar pentru un ceas,

Ne vom regăsi?

C-aș vrea să-ntreb, în primul rând

“Ce-a mai rămas?”

………..




Oare, de ce nu mi-a fost dat

Să-ți fiu aproape,

În ceasu’ morții?

Iaca bună întrebare…

Oare, e din cauza păcatelor mele

Și n-aveam dreptu’ de-a atinge

Nici măcar… în treacăt

Mâna prietenei mele?

Oare, fiindcă toate, pe această lume

Îs așa deșarte?

Fiindcă aproape totu’, e doar iluzie?!




De asta uneori ,mi se părea ca te grăbeai

Ca să-ți fiu în fiecare zi, aproape?

Fiindcă știai că în curând, din lumea asta, plecai

Iar de întârzii, timpul, ne va desparte?




Ș-au fost atâtea ori, de la întâia noastră despărțire,

În care-ai vrut să-mi zici de-ndată, adevărul;

De ce n-ai făcut-o, privighetoare?

C-aș fi lasat ... poate… toate deoparte,

Doar-doar ca să am o clipă-n care…

Să-ți duc dorul…




Iar apoi, când reveniși la mine, de ce n-ai zis nimic?

De ce n-ai spus, draga mea, că tu iți aminteai de mine,

Lăsându-mă să cred că datorită bolii, deja uitași, a doua zi?

M-am simțit… mereu singur, luptând într-un război…

Ce n-aveam să-l câstig

Și-atunci, cât de puternic mai poate fi, omul,

Când n-are-un sprijin, acuma, oare, știi?

Iar viața, ici, pe pământ,

Mereu va transforma elementele sale,rând pe rând,

Dar, oare… cine?!

Oare cine, mi te va aduce ‘napoi,

Atunci când, ca să-mi dai răspunsuri, te strig?





Oare, fost-am atât de păgân, în viața asta,

Încât să n-am dreptu’ de-ami ține prietena de mână,

Atunci când moare?!

Oare, de-aș fi avut cela drept, aș fi plecat cu inima făcută scrum,

Sau s-o chinui pe-a ta, în loc s-o ușurez, în clipa morții?




Oare când te priveai,

Dulce faptură,

În oglindă,

Răspunsurile, le găseai?



©Th3Mirr0r

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!