agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-11-25 | |
Cartea Poemelor
*** 17 *** Numărătoare Privesc iubita… Nesătul de buzele-i flămânde Ce mă sărută, încetișor, pe frunte Cu dragostea-i infinită, ca o nebună... Îi număr, rând pe rând, gesturile gingașe Ce cată să mă-ncânte, trăgându-mă în brațele ei pătimașe, Tot mai aproape... și… mă alintă, cu șoaptele ei, pline de viață, Apoi... mă adoarme, cu visele sale ce le gust Într-un parfum de dulceață, Răsfrâns din tainele florilor, ascunse-ntre norii călători, Adus din mrejele clipelor în care ochii săi argintii, Priveau către mine; Nu cutezam să-ntorc aceeași privire, Timid, căci îmi dădea fiori Dar ea, zâmbea… la ureche șoptindu-mi: ”De asta rămân mereu, lângă tine”… Și-mi număra, una după alta, bătăile inimii, surâzând când ... Voiam să mă retrag din brațele ei… Iar ea, copilăroasă… în joacă,.. nu mă lăsa… „Ce-ar fi… dacă în fiece zi, te-aș picta?” Vrut-am s-o-ntreb, într-o seară în care mă mulțumeam… Doar s-o privesc dormind… Și din când în când, îmi așezam capul pe pieptul ei, cald Pe încă de-o mie de ori, decât inima mea... Iar totul, devenea atât de liniștitor încât Nici măcar gândurile, nu mai erau … Ea, suspina, ca și cum toate încheieturile, ar fi durut-o Când de trupul ei firav, va să mă despart… Dar reveneam, căci simțeam că și o parte din mine, Moare, o dată cu ea... „N-ai reuși, decât o dată pe lună”, Îmi zise, când s-a trezit, dimineața... Dar eu, deja adormisem, cu gând să-i culeg… Cu buzele-mi arse, lacrima sa, În timp ce-i priveam părul lung, Tras în șuvițe rebele, de-o parte și de alta, Învelindu-mă, ca o pătură fină care-avea să topească Calota de gheață a inimii mele Împreună cu pieptu-i fierbinte, Tresăltând, sacadat, plin de viață... „Ce-ar fi, dacă ți-aș scrie poeme, în fiece zi?” O-ntrebai săgalnic, tachinând-o, ca s-o văd surâzând, Lăsându-se ușor, ca un fulg, în brațele mele… „Ai reuși” Îmi zise, trăgându-mă cât mai aproape, Tot mai aproape... Și m-adormi cu dulcea ei sărutare… Îmi număra, rând pe rând, Clipele... Ce-aveau să ne despartă… ©Th3Mirr0r
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate