Cartea Poemelor

*** 33 ***

Păpuriș



Colo-n locuri mlăștinoase,

Lișițele-s împreună,

Măcăind, suspicioase,

Când pescarii se adună;

Ei, parcă nu le observă

De-și așează scaunele,

Pe malurile brune, cu pete de verdeață;

Apoi, conștiincioși, își desfac, în grabă…

Cutiuțele… și privesc, zâmbind, spre râmele

Care se zbat, încoace și încolo, printre degete,

În lupta lor acerbă…











În apa înverzită, s-agită spume,

Vibrând, o dată cu undele

Ce le-aduce către mal, vântul blând…

Iar pe ici, pe colo, se zăresc broscuțele,

Lăsându-și urmele

Când țopăie, fugitive, către frunzele lungi,

Îndoite… parcă de o mână, spre pământ…

Și libelulele… vai! Ce naive!

Zboară ca nalucele… de parcă-s dive,

Când se oglindesc pe suprafața apei,

Bâzâind…











Se împraștiau orizontal,

Pe suprafața mlăștinoasă a solului,

Cu rizomii mutilați, înfipți în chip banal,

În plasa densă de cosor, mătasea broaștei și bacterii,

Ridicându-și tulpini ‘nalte, făr’ de ramuri,

Vrând parcă s-agațe-n frunzele înguste, alungite,

Albastrul cerului…

Iară spicele, în formă de cârnăcior,

Le împodobesc tulpinile,

Până-n clipele… în care…

Vântul… bate… încetișor…

De le scutură-n puf…

Plutesc, în aer…

Împrăștiind particule galbene - albicioase;

Se așează pe apă,

Parcă… nepăsătoare,

Privind înapoi, către lanul de stuf…

Erau… departe de el…

Atât de departe…

Încât… epitaf… ’nainte de moarte,

L-au numit …Păpuriș…




©Th3Mirr0r