Cartea Poemelor

*** 34 ***

Sărut de iederă





Semi-umbra… devenise locul ideal

Unde avea să crească, într-o zi, acel vlăstar,

Întinzându-se într-una, către soare, amantul ideal,

Cu tulpina-i îngerească, ce căta să-mpodobească trunchiul de stejar;

Săruta pământul, cu buzele-i avide de umezeală,

Îngropându-și trupul printre firișoarele de mușchi,

Apoi, pasională, își atinge coapsele de tot ce o înconjoară,

În ascensiunea-i juvenilă, senzuală, în care… frunzele, s-alintă, iară,

Sorbind… rând pe rând, fiecare lacrimă a ploii…

Picurii ceia, se preling, pe scoarța dură,

Despicând-o-n șanțurile ce se-adună laolaltă, șerpuind, precum munții

Care-n loc să urce, se coboară,

Ca și ochii privind nurii,

Când femeia… și-i descoperă..











Îngrijește cu glasul ei, pământul,

Nelăsându-l să se usuce

Și-și proptește muguri noi, la tot pasul,

Protejându-l cu trena-i lungă, de-un verde - închis și rece,

De e vară, ori, de-i iarnă, e fidelă;

Chiar și-n clipele în care…

Parcă lumea-i fermecată, se destramă, efemeră;

Când e cald, frunza și-o schimbă,

Devenindu-i brună, pe la margini

Apoi, o lasă să-i cadă,

Ca și cum iubita ș-aruncă o batistă,

Într-un gest lasciv, știind că de îndată…

Drăguțul soare, chipeș, avea să-l surprindă

Și drept o răscumpărare,

Să-i trimită, cu timiditate, o sărutare…

Și-uite-așa-l manipula, vicleana,

De-i scădea a sa dogoare…

Apoi, foarte fericită,

Iar era înverzită…

Se încolăcea,

Cu trupu-i fraged, în spirale,

Peste tot ce atingea …

Și nimic nu-i sta în cale

Atunci când își depunea

Cu forță, pasională,

Sărutul umed…



©Th3Mirr0r