Zodiacul interzis

Între mine și tine
Universul a așezat Centura Fotonică
a unei povești interzisă în orice zodiac.
Degeaba alerg de-o viață sau poate mai multe
înspre ochii tă1, ca spre linia de sosire
a unui maraton la singular,
pentru că tu nu te-ai aflat niciodată
la capătul ei decât ca un trup fizic,
golit de iubire, o biată carapace
ca un vehicul la care constructorul
a uitat să pună tocmai rezervorul de benzină.

Ai ales singură să locuiești la un pas de sufletul meu
și, totuși, atât de departe de țara din mine,
de parcă în fiecare zi, ca să ne intersectăm inimile
ar fi trebuit să iei viză de intrare de la Creator.
Și, obosit să stau în camera speranțelor
ca într-o sală de așteptare dintr-o gară
în care trenul meu nu va mai opri niciodată,
încerc să fac dragoste cu visurile
pe care ți le-am pregătit ca pe o rochie de mireasă
la nunta ce ar fi trebuit să aibă loc,
dacă ușa dintre continentele noastre
s-ar fi deschis suficient
încât să rămână doar unul singur.

E însă ultima zvîcnire în fața destinului,
cu care am crezut, ca un Don Quijote nebun,
că m-aș putea lupta pentru iubirea mea interzisă,
dar timpul se îmbracă într-o Fata Morgana,
la care zodiile noastre nu vor putea ajunge niciodată