Trece Nicușor, domol,

Gardului dându-i ocol,

Prin nămeții de zăpadă,

Să ajungă în ogradă.

*

A-nghețat pe derdeluș.

Căzu pe alunecuș,

S-a lovit, a plâns un pic,

Pe furiș că-i un voinic!

*

Ar fi râs copiii tare,

Ochii lui nu-s stropitoare!

A șters lacrimile-ndată,

Cu mâneca înghețată.

*

Ziua-i scurtă, trece-n grabă,

S-a-nserat și nu-i de șagă!

Dacă-ntârzie la masă,

Mama va fi mânioasă.

*

A ajuns la poarta care

E albită de ninsoare,

O deschide ușurel,

Și-l primește Azorel.

*

L-a mângâiat bucuros,

I-a promis un os gustos:

-Du-te ghemotoc de nea,

Că m-așteaptă mama mea!

*

A intrat în casa caldă,

Alb ca un om de zăpadă!

Prefăcându-se bunicu:

-Ce mai seamănă cu Nicu!