agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-12-16 | |
Ascund în mintea mea o făptură magică.
O plac! Suntem pe aceeași lungime de undă... La capete diferite. Nu! Nu ne contrazicem! Ne scăldăm în aceeași lumină. Frica și nefrica, Atunci când devin simetrice Determină... Mereu, determină orice care să justifice Poziția unuia dintre noi, la oricare dintre capetele Pe care ne argumentăm. La mijloc șade simplul adevăr Când centrifuga ne preschimbă, În privitori și în imagini Văzute în oglindă. Chiar și îngerul care din nepotism pur M-a acaparat sub aripa sa, Se desprinde greoi și Cu toate că avântul îl creăm împreună, Nu vom putea zbura în tandem... Cel puțin, nu încă... Născoceala de legi ale haosului, În nebunia sa pură, Excelează pregnant în ideea De a legifera, mai degrabă decât în aceea De a înțelege dimensiunea imensului, Ce vom încerca a înlănțui prin legi. Ca haos, mie mi-ar plăcea să fiu liber, Să mă manifest în felul în care Mă manifest Eu, ca haos... Mai mult decât să fiu înțeles, Aș prefera să fiu Pur și simplu privit. Și dacă din ordinea așezată peste priviri, Doar ca să pară că toate se găsesc la Locul lor, aș înțelege ceva... Poate n-aș mai fi atât de haotic În toate manifestările mele, Manifestări care, de altfel, Se întâmplă cu sau fără legile cuiva. Un întreg cosmos și câțiva bulgări de lut Pe care, dintr-o întâmplare, Au apărut aceste minuscule și haotice făpturi, Este al meu, aparține în haos Ordonându-se de la Sine, Ori de câte ori aurorele boreale, Vârtejurile negre sau albe, Hotărăsc să pară altfel Următoarele miliarde de Unități de măsură... (Acceptate Pentru a închide și Timpul În temnița unor banale cuvinte ordonate.) De fapt, există doar frica de a vedea mâine, Marea Lucrare arătând altfel, Altfel decât mecanismul imaginativ, De acolo din beciul înțelegerii Și mai ales din cel al neînțelegerii Unui arbitrariu “nelegiferat”, “A hotărât”, că totul trebuie să rămână nemișcat, Doar pentru a se bucura de iluzia Unei stări de siguranță. Manifestarea normală, mie, tot din nepotism, Mi s-ar părea a fi cea de așteptare Și de continuă acceptare, fără un proces adaptiv impus, Lăsând ca din întâmplare să prindă formă, Iubirea, Prin înțelegerea că nimic nu depinde de altceva Și că toată forfota și negarea Lasă Lumina să intre, Doar cât poți vedea atunci când... Ai privirea ascunsă sub un bandou.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate