Aud un colind cum răsuna prelung
Precum un strigăt de Mesia pe rug.
Flăcările din sobă ce ard necontenit
Fumegă zilele în care ne-am iubit.

Mă oglindesc în globurile din brad,
Și râd, și plâng, și mă ridic, și cad.
Îmi reamintesc cu drag de tine
Când coborai somnul peste mine.

Erai un zeu păgân, și eu eram copila
Care arunca mereu peste iubire vina.
Am fost doi păcătoși în plină agonie
Ce au transformat vara într-o iarnă vie.

Ne jucam cu luna, ne alergam în stele,
Iar acum rămâi doar cu săruturile mele,
Căci atunci când iarna s-ancheiat
Am preferat să fug departe de păcat.