agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 932 .



Ca cel din urmă fiu al tău
poezie [ ]
psalm

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ioanip ]

2012-12-27  |     | 



binecuvântat fie numele tău
doamne
cum binecuvântat e templul tău care sunt
de fărâma dumnezeirii cu care
în marea ta îngăduință m-ai lăsat pe pământ
în toate
duhul tău
într-o mare iubire de sine
risipitu-s-a întru desăvârșire
când
bucuros de tot ce-ai făcut
un gând sfredelindu-ți-a tâmpla -
-ce ar fi fost de n-aș fi fost cel care sunt-
și-acel mare semn de-ntrebare
tu om l-ai făcut
sălașu-i rotund
cu două emisfere
cu două sexe
o emisferă a bărbatului
una a femeiei
ecuator al lumii copilăria să fie
și-n poli să fie bătrânii...
într-un fel îmbătrânește bărbatul
și altu-i necazul bătrânei
de-aceea nu sunt urși la polul sud
și nici la polul nord nu-s pinguinii

sfințească-se de-apururi numele tău
iar eu
ca cel din urmă ce sunt
în paranteza numită prezent pe pământ
tată
te-ntreb
dacă văzut-ai ticăloșirea lumii
numai pe Noe și-ai lui i-ai scăpat de potop
și
încă ticăloasă fiind lumea
bănuiesc că n-a fost nici un Set
perpetuare îmi pare a fi
vița criminală a lui Cain...
bine,
din Sodoma l-ai scos
și pe Lot cu incestuasele-i fiice
dar lumea a fost mai ferice?

din Duh ca Părinte întrupatu-te-ai în Fiu
Cuvânt să te faci
Cuvântul cel viu
armă mai ascuțită-n tăius ca sabia
ca arma de foc
făcut-ai lumea mai bună
deloc
în numele cuvintelor
iertare
iubire
mai crude
mai devastatoare
mai hâde
pornirile fiarei...
Tată
fără femeie nu e iubire

de peste două mii de ori
ne-aducem aminte de nașterea fiului tău
și din zi în zi ni-i mai rău

ca fiu iubitor și neștiutor
te întreb
tu
iubitorule
nu ți-i milă
de părticelele tale chinuite în chipul fiilor tăi
de ce
atotputernic cum ești
de ce nu te întrupezi și-n femeie
să simți acea difuză
plăcută durere
a îmbobocirii sânilor
să simți iureșul viselor de fecioră
să ți se-nnoade în gât suspinul de dor
să simți mângâierea
îmbrățișarea
și pătrunderea răscolitoare în trup a iubirii
să simți disconfortul maternității
și bucuria miracolului vieții
ce-ți crește în tine
să simți
în travaliu
aerul rece trezit de aripa morții
care te-ncearcă
și-apoi
sleită
de-odată uitând de durere
să te prăvălești toată
în marea cea mare a împlinirii
cu pruncul la sân
să simți bucuria
plăcerea
și nemaipomenita dăruire a alăptării

înțelegând nașterea și creșterea unui copil
raiul și iadul femeiei
cu toate temerile lumii nebune
din preabunul cum ești
deveni-vei mai bun

gândește-te
Tată
și nu mă ierta
de am spus ceva ce nu-i bun

amin

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!