agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-12-27 | |
binecuvântat fie numele tău
doamne cum binecuvântat e templul tău care sunt de fărâma dumnezeirii cu care în marea ta îngăduință m-ai lăsat pe pământ în toate duhul tău într-o mare iubire de sine risipitu-s-a întru desăvârșire când bucuros de tot ce-ai făcut un gând sfredelindu-ți-a tâmpla - -ce ar fi fost de n-aș fi fost cel care sunt- și-acel mare semn de-ntrebare tu om l-ai făcut sălașu-i rotund cu două emisfere cu două sexe o emisferă a bărbatului una a femeiei ecuator al lumii copilăria să fie și-n poli să fie bătrânii... într-un fel îmbătrânește bărbatul și altu-i necazul bătrânei de-aceea nu sunt urși la polul sud și nici la polul nord nu-s pinguinii sfințească-se de-apururi numele tău iar eu ca cel din urmă ce sunt în paranteza numită prezent pe pământ tată te-ntreb dacă văzut-ai ticăloșirea lumii numai pe Noe și-ai lui i-ai scăpat de potop și încă ticăloasă fiind lumea bănuiesc că n-a fost nici un Set perpetuare îmi pare a fi vița criminală a lui Cain... bine, din Sodoma l-ai scos și pe Lot cu incestuasele-i fiice dar lumea a fost mai ferice? din Duh ca Părinte întrupatu-te-ai în Fiu Cuvânt să te faci Cuvântul cel viu armă mai ascuțită-n tăius ca sabia ca arma de foc făcut-ai lumea mai bună deloc în numele cuvintelor iertare iubire mai crude mai devastatoare mai hâde pornirile fiarei... Tată fără femeie nu e iubire de peste două mii de ori ne-aducem aminte de nașterea fiului tău și din zi în zi ni-i mai rău ca fiu iubitor și neștiutor te întreb tu iubitorule nu ți-i milă de părticelele tale chinuite în chipul fiilor tăi de ce atotputernic cum ești de ce nu te întrupezi și-n femeie să simți acea difuză plăcută durere a îmbobocirii sânilor să simți iureșul viselor de fecioră să ți se-nnoade în gât suspinul de dor să simți mângâierea îmbrățișarea și pătrunderea răscolitoare în trup a iubirii să simți disconfortul maternității și bucuria miracolului vieții ce-ți crește în tine să simți în travaliu aerul rece trezit de aripa morții care te-ncearcă și-apoi sleită de-odată uitând de durere să te prăvălești toată în marea cea mare a împlinirii cu pruncul la sân să simți bucuria plăcerea și nemaipomenita dăruire a alăptării înțelegând nașterea și creșterea unui copil raiul și iadul femeiei cu toate temerile lumii nebune din preabunul cum ești deveni-vei mai bun gândește-te Tată și nu mă ierta de am spus ceva ce nu-i bun amin
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate