Trăsnăile copilăriei mele
Erau așa de multe și ciudate
Că m-aș dezice uneori de ele
Deși sunt sigur că nu se mai poate

De pildă într-o vară călduroasă
Când ne-adunam cu toții pe-nserat
În ceată de copii gălăgioasă
Ne-am hotărât să mergem la furat

Chiar în grădina mea de lângă casă
Aveam un păr plin doldora cu fructe
La care toți din gașca pofticioasă
Își doreau foarte tare să se-nfrupte

Și cum eram conducător de ceată
Eu trebuia să-i dirijez pe toți
Pentru că lângă păr, scumpul meu tată,
Legase pe Grivei să latre hoți

Cum lanțul pe Grivei îl cam stresa
Lătra la orice mișcă-n jurul său
Și-oricare trecător se-nfiora
La gândul că acolo-i câine rău

Dar cum eram și eu stăpânul lui
Grivei n-a mai lătrat când m-a simțit
În timp ce puștii-n vârful părului
Imediat vreo câțiva s-au suit

Scuturând câte-o creangă fiecare
Să cadă pere pentru cei de jos
Ce le-ndesau prin sân și buzunare
Pe cele ce cădeau, minuțios

Apoi au coborât la semnul meu
Tulind-o peste gardul din grădină
Iar cu Grivei rămas-am numai eu
Să-l mângâi și să-i zic o vorbă bună

Poate și pentru ziua următoare
Când tata văzând părul jefuit
A fost nervos și plin de supărare
Iar pe Grivei mult timp l-a suduit

În timp ce gașca de gălăgioși
Jubilam pentru-această „reușită”
Și plănuiam de zor, mai tacticoși,
Cum să mai facem alta mai trăsnită