Ești mângâierea necesară
Privirii mele însetate
Și amintirea despre vară
Din nopți de iarnă, înghețate

Ești visul care îi lipsea
Somnului meu fără contur
Mocnita flacără ce-ardea
În întunericul din jur.

Ești aer cald care mă umple
În ridicarea mea spre cer
Nacelă cu contururi suple
Urcând cu-al meu montgolfier

Visata mea, de ești aievea
Nu am în somn nici o idee
Dacă trezit te voi avea
Sau vei rămâne-ntre himere