agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 660 .



Acolo-n codrul verde
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [furiosul ]

2013-01-12  |     | 



Acolo-n codrul verde și cu copaci bătrâni
Unde mergeam adesea ca să mă-ascund de soare
Mi-am petrecut, fiind tânăr, zile și săptămâni
Printre jivine, gâze și păsări cântătoare

De la-nceput cu teamă porneam pe vreo cărare
Cu pașii șovăielnici dar și cu frica-n oase
Mă speriam de moarte la oricare mișcare
Când m-afundam mai tare în codrul de foioase

Numai că toată teama se risipea treptat
Iar liniștea pădurii părea tot mai deplină
Când nici o adiere de vânt n-a mai suflat
Să-nvioreze frunza pe ramuri în surdină

Trecând pe lângă-o tufă a unui lăstăriș
Þâșnit-a dinainte-mi, de mi-a înghețat suflarea,
Un iepure, în salturi, ce se-ascundea în tufiș
Căruia deranjasem liniștea cu plimbarea

Iar mai la vale-n umbra de frasini și arțari
Þâșnea șuvoi de apă rece și cristalină
Printre copacii falnici de-acolo seculari
Zbătându-se să iasă din codru la lumină

În jurul lui el strânge mereu viețuitoare
Ce se-mbulzesc setoase ca să se răcorească
Acolo prima oară văzut-am căprioare
Care-au venit sfioase setea să-și potolească

Și tot acolo-n codrul cu neguri și hățișuri
Unde clocește mierla și ouăle de cuc
Sticleți caută hrană prin pajiști și tufișuri
Și-un lup pierdut de haită aleargă zăbăuc

Dar toate, toate-acestea îmi sunt acum departe
În locul unde-mi zboară gândul copilăresc
Și deși cale lungă de ele mă desparte
Când îmi aduc aminte nostalgic mă gândesc

La tufele de-aluni, la rugii plini de mure
La mânătărci, crăițe și la poieni de fragi
Fiindcă m-apasă dorul de falnica pădure
Și-aș sta la umbra deasă de sub stejari și fagi



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!