agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-02-02 | |
Trec zile, ani, o viață aproape
Și mai adânc mă pierd în comă... Ultim vivant pân’ să mă-ngroape Mocirla unei nații... Vomă! Trăiesc ca toți din experiență De malformații-n schistosomă; Hidoase nașteri, competențe Corupte de demenți... O vomă. Atât de strâmbi rămân produșii Ce-au ieri și azi, mâinele, ”p-ormă” Și nu-și descoperă intrușii Ce fac ingurgitatul... vomă... ... Totul se-nghite-n umil stoic Crezând minciuni despre-o reformă... Cap ghilotinei dând eroic C-oricum ”degeaba”-i bun, de... vomă. Tentaculele-s ca o pânză Îngemănând hâda diformă Ce-i la vedere grasă, rânză De binele-i, ce rău dă-n ... vomă. Prietenul iscoadă-i, lașul, Ce vinde tot și se transformă Din ”finul” de-altădată-n ”nașul” Ce varsă tot șiroi de... vomă. Aleși din pleavă neștiută Ești însuți gafa tu, enormă, Jucând vot ”X” partida slută Ce-ți dă-napoi promisul... vomă. Și legile ți le fac ție Iar vinovați dispar fantomă, Căci ei le fac spre-a ta robie S-o ispășești că meriți... vomă. N-ai învățat nimic, credință Și-n loc să crezi Iisus, pe Tomă, Îmbuibi pe popi în pocăință... Debil de minte, suflet... Vomă! Te uiți năuc la clevetiri Și crezi politic ca pe-o dogmă Și-erou le ești la uneltiri De te supui prost; le-nghiți... vomă! Judecătorii-i crezi divini; Toți președinți făcându-și normă Să-ți dea pedepse fără vini, Că imuabili se țin... vomă. De ți se spune adevăr Te umfli-n pene ca o gomă Și critici, spui că ești popor... Și restu-n jur, sunt toți o... vomă. ... Mă-ntreb de unde mi se trage Căci mă credeam pe drept de-o Romă, Dar nu d-etrusci am gene drage; Ne plac hoții, rromii ca... vomă. Mă rog să stau cât mai departe De împuțit, să inspir aromă Ce alții-o fac parfum din carte Și viață ce reneagă... vomă! E cel mai simplu ”nu se poate!” Tot să-l invoci, să-l spui de formă Când fiecare ”tu” ești ”parte” Să-mprăștii ”lături”, tot de... vomă Nici zâmbet nu mai am, nu-s om C-am pierdut simțul, îs tot un rictus Parezic, spasmic, un atom Și-aș exploda să curg... Vomitus! 20.10.2011
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate