Haideți să formăm un lanț cu toții
Care să se întindă de la cer la pământ,
Apoi chiar mai jos, ca să includem și minerii.
Să punem mână de la mână
Și să ne donăm o parte din iubire.
Mulți au prea multă, alții prea puțină,
Și poate așa reușim să umplem golurile
Și să ne împăcăm planeta.
Așa poate stopăm războaiele,
Crimele și avorturile,
Poate n-o să mai existe suferință,
Și cu ocazia reîmpacarii cu Terra,
Reușim să oprim și dezastrele naturale.
Cum ar arată o lume plină de pace ?
O lume în care culoarea pielii să nu conteze,
Iar animalele să nu ne se mai mănânce între ele.
Cu siguranță, împăcându-ne noi, cei în viață,
Vom reuși să intrăm în comuniune și cu morții,
Și să trăim cu toții în același loc,
Oprind, astfel, și suferința pe care o aduce depărtarea
Din clipa decesului.
Putem face multe dacă ne depășim orgoliile
Și ne împăcăm între noi.
Făcând asta, vom trece unii pe lângă alții
Fără să ne mai uităm în pământ,
Și vom ajunge să ne salutăm cu toții pe stradă,
Nemaifiind străini.