Negrii arbori ghinko se-nalță hârâind
luna hârâie spre orice fereastră clipitoare
casele se cațără asurzitor în amurgul vioriu

Un liliac șuieră spre miazănoapte
primejdioase trepte duc către o vatră
căldura brusc devine suportabilă

câinele sașiu scurmă trotuarul într-un loc ros
o labă din față-i schilodită în formă de V
nici urme de gheare pe stradă o femeie se gudură

E foarte bătrână și murdară
își flutură speranța obscenă
că va ploua în noapte

Autobuzul de 6th Avenue merge greu într-o rână
e plin de inși grași tușind ca la film
înghițindu-și reciproc mătreața în lumina pâlpâindă

luna intră în nori
jignită de luminile străzii
de privirile tale o inima mea

Actul iubirii trece și el ca bizonul metroului
printre arcadele vânzolind de hârtii ale șinelor
marinarul beat își revine vâră fise în automatul de alune

Desi alții-s scufundați în noapte
departe buze pe o subțioară vagă
mările sunt pline de lacrimi

Hi-fi odihnind într-o cutie o mână pe geam
dulce calm corzile viorii leagă părul unui tânăr
ochii negri își împroașcă departe curiozitatea

Da faci rău că fumezi
barele-s pentru iepurii de casă
ce vor să supraviețuiască oamenilor.

traducere: Constantin Abăluță