O damă cu breton pe frunte
Cam stafidită la făptură
Era în vremurile crunte
O procuroare foarte dură

Ce-i maltrata pe la anchete
Pe arestați bătându-i măr
Cu ură proletară-n plete
Neținând cont de adevăr

Se zice că din vremea-aceea
Trăgea cam des și câte-o dușcă
Și cam alcoolică femeia
Era ca o leoaică-n cușcă

Democrația a blegit-o
La început pe procuroare
Apoi șefii au încolțit-o
Și-au cam trimis-o la plimbare

Nerezolvând tot ce se cere
Că hoinărea mereu pe-afară
Tot după studii bursiere
Primea totuși și leafa-n țară

A trecut repede pârleazul
Și de pe post de-anchetator
A devenit, mai mare hazul,
Al omului apărător

Că drepturile garantate
Acelea ce-s fundamentale
Au propulsat-o sus, departe,
Pe trepte guvernamentale

Și-așa ajunse reformistă
Pentru justiția-n derivă
O procuroare comunistă
Pe postul de locomotivă

Ce și-a jucat magistral rolul
Știindu-și bine interesul
De-al proteja pe impostorul
Care pe-atunci era alesul

Numea singură procurorii
În direcții anticorupte
De-au dispărut toți infractorii
Cu care ăștia să se lupte

Fiind apoi remaniată
Ca să nu spunem dată-afară
A fost aleasă de îndată
Și europarlamentară

Iar acolo precum se știe
Această fostă procuroare
Și-a mai găsit o meserie
Devenind „dezinformatoare”

Și ne-a tot pârât "ciripoaica"
Denigrând un întreg popor
Fiind mânioasă rău șerpoaica
Că nu-l mai vrem pe impostor

Cu ură și cu vehemență
Spunând pe-acolo doar minciuni
Ea se și crede-o eminență
Ori făcătoare de minuni

Iar astăzi printr-o moțiune
Ce-a denumit-o „reformiștii”
De sub bretonul ei ne spune
Că vrea să conducă „băsiștii”

Să-i „spele” și să-i „parfumeze”
Poate și-altfel să-i denumească
Sperând să impresioneze
Și iar poporul să-l prostească

Pentru doamna bretonată
Mereu avidă de putere
Se și viseză-ntruchipată
Un „băse”-n haine de muiere