agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-03-07 | |
Te-am așteptat privind mereu spre soare
și de-au fost clipe, când credeam că nu mai vii, atunci neplânsele umbre să mă-nfășoare în mantia urâtului și să mă pună în locul unde, azi, nu mai sunt oameni vii. Te-am așteptat pe tine, o străină, să îmi deschizi portița spre fluturii zburânzi, să ne privim în față, ascunși după lumină, doi exponați, din două lumi tardive, de dragoste flămânzi. Tu ai venit. Întocmai cum crezusem de frumusețea ta, mulți cavaleri s-au irosit și mulți eroi pornit-au lungi periple lăsând să ardă-n trupuri biletul spre Paradis. Dar ai adus prin gene, prin pieptul dezgolit, o tristă atmosferă a unui vechi salon, iar vorbele sunt cupe umplute cu venin cu scop să mulțumească orice eremit... te scoate de sub mască privirea dar, pardon... În cinstea ta, a vorbelor tale ce mint, m-am oferit să torn din vinul iubirilor ce le-am trăit și pe de-ascuns, să mă îndrăgostesc de gândul că acum, frumosul tău nativ mi-ar fii îndeajuns. În cinstea ta, a faptului că te-ai oprit în teatrul meu- fie și pentru-o seară- o să închin mânat de dorul unei așteptări cangrene, pe urmă voi curma lumina multelor candele ca duhul pasiunii să vină, să ne ceară...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate