A bătut toaca, după clopot, ca vorbele de lemn pe lemn și pe șina de fier,
s-aducă la lumină-n cald de pumn de lumânări uitarea unei vieți neînsemnate
într-o nemaisperată ocazie de reci-aprinse ”aprecieri” de un folcloric cazier,
scurt, netăgăduit, tăios de-o frază, poate nici de atât... o rece, ultimă posteritate.

(durează, comprimat cu toatele-s cutume, cam o oră, srisă-n ”eu”-n împietrire
de publicitate, poate-o știre.)

În sală se discută într-un limbaj neînțeles de către mai mulți importanți călugări
sau popi sau alți atei, puși toți pe căprării în parpalace negre lungi cu alb blazon,
într-o totală discordanță despre-un cineva neinteresant, aflat într-un război cu bulgări
aruncați în el de-o parte și de alta, buimăcit, mut; chiar de în față are-un microfon.

(și fiind obiectul, nici măcar un subiect, din încropiri de mii de file se legând în nesimțire,
i se decide într-o oră un verdict... de știre)

Cu ciucuri se căzând de pe jobenuri cu fund pătrat de pompoși cu elevat discurs
într-o audiență-n redingote, smokinguri sau frac -acoperind sânge prelins pe mâini-
așteaptă ca pe o spălare laurii îngreunați de mult celebrele coroane, mânjitul urs
cu miere-n gesturi, după ce-a arat cu tancuri casele cu semeni ca să facă pâini.

(mesia păcii anuale ce și-ar dori pe toți să-mpace, să-și facă singur sieși omenire,
a mai dat șansă tuturor, de-o știre...)

Toate-s ajunse într-un final, nu cel definitiv, pe frontispicii de hârtii sau pe-un ecran
doar însă dacă i s-ar merita în vreun fel vreo faimă, sau de nu, măcar o viață ar pierde,
în rest și neînvățați, pungași, câteva nimfomane, ceva legat de măsluire sau de-un furt de ban,
devin ei, devine în sine important până într-atât încât să îmi conducă țară până la a o pierde!

Este de neimaginat câte se pot produce în echitabil echilibru, în ora pentr-o știre!?!
22.01.2012