Fiecare noapte îmi dezbracă
lumina în straturi adunată, lipită de mine
și-n noaptea viselor îmi văd
petele întunecate care mă compun,
scandalos ferment de viață.
Cuvinte fantomă și stări se destramă
strivite de bocanci, cizme, opinci sau pantofi,
uneori chiar potcoave,
care mi-au intersectat umbra.
Balet dezordonat de viață,
zilnic spectacol plătit obligatoriu
cu timpul indulgent – capital pierdut.
Greșelile se coc și rodesc în celulele mele,
nervi zdrențuiți de mărăcinii regretelor,
vestigii parfumate de viață.
Somul închis într-o piramidă albastră
nu mă vrea încruntat la altarul sfinxului.
Rămân de veghe pe treptele pulverizate
ale așteptării și iar îmi răsucesc repetat
clepsidra tot mai săracă.