agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 827 .



Inimă de mamă II - autor Aurora Luchian
poezie [ ]
Poezie

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Aurora.Luchian ]

2013-03-27  |     | 




Pe fundul unei râpi abrupte, pustiite,
Stă o lupoaică-mamă, cu labele zdrobite,
C-a zgrepțănat pământul cu multă-ncrâncenare,
Ca să-și îngroape puiul, voinicul său, cel mare!
*
Într-o încăierare pe viață și pe moarte,
Când haita a sărit la căprior, în spate,
Trântindu-l fără milă, trăgând de jugulară,
Nici puiul ei, viteaz, n-a ezitat să-i sară!
*
S-au sfâșiat hapsânii, flămânzi s-au încolțit,
Vânjoșii, cruzii, durii, din trup-cald s-au hrănit;
Cățeii răbdători, au apucat doar oase,
Sunt bune chiar și ele, sunt goale dar gustoase...
*
Un lup, netrebnic-mare, șchiopând dintr-un picior,
Și nesătul, hulpavul, rânji spre puișor,
Și-i sfârtecase trupul firav și mititel,
Așa cum e dealtfel, orice copil-cățel!
*
Și-a-nfipt fără de milă, colții strâmbi, ascuțiți,
De s-au retras supuși, și ceilalți îngroziți,
Privindu-l cum se-nfruptă, parc-ar fi fost o ciută,
De-nmărmurise mama, privind clipe, ca mută!
*
Ieșind din amorțire, neîndurând durerea,
De-atâta suferință îi sporise puterea,
Și îndârjită sare peste hulpav, turbată,
Luptând ca orice mamă când este-ndurerată!
*
Și-a plâns puiul o vreme, urlând de-a tresărit
Și-nlăcrimat tot codru, din funze a foșnit;
Iar păsările-mame, adânc au suspinat,
Și au șoptit cu milă: "E suflet ruinat!"
*
Mult a urlat lupoaica, jelindu-și fiul său,
E martoră Natura și Bunul-Dumnezeu,
A răsunat pădurea și hăurile toate,
A zguduit și munții, și ape-nvolburate!
.....................................................................
Pe fundul unei râpi, abrupte, pustiite,
Stă o lupoaică-mamă, cu labele zdrobite;
De cinci zile-nsetată, slăbită de flămândă,
N-a vrut să-și lase puiul singur, nicio secundă!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!