acoperit cu gene galbene
sub gene galbene tresar
cad mările
Ileana
sunt sub mine și gem
chiar acum tu îți termini de uns felia ta cu gem;

lângă mine sunt genele vieții proptite pe val
și nici măcar nu am ști să mințim
peste un timp
ne întoarcem în timp
dragonul scuipă acum ochi și gene
niște gene galbene, Ileana, niște gene
suc de lămâie îți intră sub gene, de aceea plângi tu

în palme, săbiile dor, când linia vieții se umple de dor,
urmele se imprimă pe stampă,
sunt o pagodă plină cu gene galbene, Ileana,
sunt o uzină,
sunt un tomberon,
o pisică
sau o geacă de piele,
sunt ultima bucată de fașă
apropo
te mai doare genunchiul,
Ileana, de ce ești atât de tăcută?
îmi plac ciorapii tăi 15 den
în plus
tu nu știi
culorile gem când muști din felia ta cu gem.

Mă grăbesc să îmi adun fântânile ce mă adapă cu fructe,
pomii ce mă hrănesc cu ciuturi pline ce dau pe dinafară cu apă dulce ca merele
atunci
când mi-este mai greu,
ție îți place dulceața și gemul,
să nu cumva să uit de sucul de lămâie, altfel, mă arde.
Ileana, zâmbești?
te privesc prin oglinzi paralele,
dansăm,
am dansat,
un kirin mai ține încă infinitul în măr,
farfuriile se sparg, china își piaptănă acum fantezia.

Lângă mine, sunt genele galbene proptite pe val
noi nici măcar nu am ști să mințim,
dintr-o cameră ies în noapte dragonii.