Nu m-am gândit că pot s-adorm,
Nu m-am gândit nici să trăiesc,
Dar nici nu cred că pot să mor,
Fără să spun că te iubesc.

Mi-ai luat și amintirea ta,
Săpată-n inimă cu dor,
Nu voi putea, durerea mea,
S-o-nlocuiesc cu alt fior.

Rugi pline-n lacrime-am să-ți strig,
Legate-n versuri și în flori,
Să ai în sânge numai frig,
Ca geamete să ai urări.

Când altu-o floare îți va da,
Doar spini în suflet ai să simți,
Căci numai eu, în lumea ta,
Sunt floarea ce nu poți s-o uiți.

Rogi ceru-n rugăciuni șoptite,
Și lacrimi-n inimă să pui,
Cu patimi-n amintiri pierdute,
Să vrei la steaua mea să sui.