Destine tragice-s la orice pas
În țara noastră veche de milenii
Chiar și-n povești destinele-au rămas
Și multe sunt păstrate cu sfințenii

Mergând o vreme pe la Săcărâmb
Am auzit de-o tragică-ntâmplare
Și nu știu ce-o fi drept și ce-o fi strâmb
Din fapta-aceea cutremurătoare

Ortacii care scormoneau în mină
Să scoată aurul din galerii
Cu greu puteau atunci să-și întrețină
Familiile cu mai mulți copii

Pentru că lefurile n-ajungeau
Ca ei să-și ducă traiul liniștit
Minerii câteodată ascundeau
Aurul denumit săcărâmbit

Pe care îl dădeau la băcănie
Luând alimente, băuturi, țigări
La niște prețuri de șarlatanie
Fără să aibă totuși remușcări

Și-n acest fel averea tuturor
O dijmuiau ortacii bețivani
Când acel aur nu era al lor
Găsit în mină printre bolovani

Cei care guvernau atunci în țară
Trimis-au omul cel mai competent
Să ia orice măsură necesară
Ca să nu intre mina-n faliment

Un inginer capabil și cinstit
Ce-a pus în aplicare măsuri dure
Pentru cei ce lucrau în minerit
Ca aurul găsit să nu-l mai fure


Nemulțumiți de ce măsuri s-au luat
Ortacii cei mai răi au hotărât
Să fie repede asasinat
Acela "care le stătea în gât"

Iar cel ce va fi prins și judecat
Avea familia asigurată
De către ceilalți ce vor fi scăpat
Ce-au jurat s-o ajute viața toată

A fost ucis atât de odios
Că i-au găsit în trup și trei șuruburi
Puse de asasinul nemilos
Turbat că nu mai câștiga din furturi

Însă nu ucigașul a plătit
Cu libertatea pentru acel omor
Ci alt miner destul de schingiuit
Forțat de-un prea zelos anchetator

Cel condamnat nedrept la pușcărie
Murea în temniță nevinovat
Plătind cu viața pentru-o mărturie
Ce i s-a smuls de procurori forțat

Fiindcă și-atunci ideea de dreptate
Era ca și acum doar utopie
Cu criminali trăind în libertate
Și cu nevinovați la pușcărie

Abia la spovedania din urmă
Cel ce-a ucis mărturisea păcatul
Văzând că și lui viața i se curmă
A spus că pentru el a plătit altul

Însă nu fapta de omor în sine
A fost atâta de revoltătoare
Cât cele ce-au urmat sunt o rușine
Și poate un păcat fără iertare

Au smuls o placă comemorativă
De pe mormântul victimei martir
Cu buna știință cumva colectivă
A celor ce nu merită sictir

Cei care-acolo într-un colț de lume
N-aveau respect, credință și onoare
Și care condamnând faptele bune
Au apărat o cruntă-asasinare

Într-un final un inginer miner
Ce-avea strămoșii pe acel pământ
S-a întors de pe la minele de fier
Să pună placa pe acel mormânt

Și împreună cu vecini de-ai săi
Au refăcut așijderea mormântul
Spălând rușinea oamenilor răi
Pe care i-a răbdat prea mult pământul

Iar pe viitor mormântul monument
Va sta ca mărturie tuturor
Amintindu-l pe omul competent
Ce-a fost ucis de tagma hoților