o panglică neagră pe lungimea căreia ai trecut degetul
o bandă moebius pe care zi de zi o curățai
pînă s-a rupt și în clipa aceea
ai deschis ochii
ai privit masa albă panglica și ai plîns
cum s-ar fi rupt un strat de celule pe cord
și ar fi lăsat inima să bată mai puternic
dezgolită sensibilă
într-o cutie toracică lărgită
ți-ai prins panglica neagră în jurul capului
cordeluța aceea pe care niciodată
- așa ai promis-
nu o vei da jos
zilnic atingi fruntea de sol
te cureți
cum o pieliță fină s-ar deslipi de pe creier
și mintea ar deveni atît de limpede
încît ochii ar fi numai sursă de lacrimi