Praștia

Mi-am așezat inima în praștie
Am tras, s-a pierdut așa… În văzduh…
Dar și fără inimă a rămas o așchie
Ce-mi macină mintea cu vorbe de duh!

Am supliment la gânduri, la judecată
Ciorbe, fripturi și cafea cu zaț…
Parcă aș fi confundat cu o pată
Sau parcă sunt stânjenit de un laț!

De ce mi-am cumpărat eu praștie?
De ce-am știut s-o folosesc?
Cine a găsit inima, oare știe
S-o trimită înapoi, să înfloresc?