Eu sunt cerul și pământul,
Sunt marea ce sărută malul,
Sunt doina ce topește gândul
Și iarba ce hrănește calul.

Sunt și tristețea ce-nfioară
Și sunt iubirea ce te leagă,
Duioasă floare-n primăvară
Și rugăciunea lumii-ntreagă.

Mai sunt mândria de părinte,
Când primul pas copilul său îl face,
Sunt mierea dulce din cuvinte,
Când versul mi-l citești și-ți place.

Respir durerea stelei ce se stinge,
Beau șoapta de iubire-abia născută,
Sunt ura lumii ce distruge
Și disperarea, când speranța e pierdută.

Mă doare, tremur când te simt pe tine,
Sunt universul înghițit de un suspin,
Și valurile ce se zbat în mine,
La tine mă obligă să mă-nchin.