A spart gura târgului umplând strada de plombe,
Împrăștiindu-și zebrele în căutarea leilor rari,
Lăsând trecutul alandala cu accidentări în catacombe
Cu tinerele ahtiate tot sărind prag după prag, dup-alți bogați florari.

Din cioburile risipite s-au pierdut culorile curcubeului
Ce nu mai răsare demult nici pe bolțile bisericilor
Mâzgălite de înjurăturile milițianului sau derbedeului
Teologizat în bătălia fratricidă a acumulării valorilor clericilor.

Pică ocazional câte un ochi de sticlă în gura uimită
Rămasă într-o căscătură plicticoasă din fade ecrane
Promulgând ineptice cumpărături întrerupte de-o peliculă lipită
Cu măscărici, mulți sforari guralivi, botoxice vădane.

Noroc cu scurgerile Wilkileaks, nestematele știri
Din inelele bine ținute încercuite-n băncile parcurilor
Unde se pun la cale îmbrățișările morților cu oștiri...
Și mai la modă parade de stabilire după merite a țarcurilor.

Cum pe-aici s-au furat multe, multe de tot,
Până la lustrul sărăciei lenei și se alunecă-ntr-una la vale
De pe treptele ce nici nu mai există... mai sunt cei ce se scot
Și din piatră seacă, ținându-se agățați bine de buzunare cu parale...

Baza-i o păcură neagră vândută și aia drept lapte și miere
Întinsă pe pâinea din munca-n răspăr la visatul picnic
Luat și ăla din picul ce curge la lucrul de silă-n plăcere...
Și totul se-afundă, e-un moale cum suntem, nu mai e mozaic!...

De ce oare nu se mai practică învățătura de la marele-n vârstă... la mic?
25.02.2012