agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-07-14 | | Impozant, un lup sătul, cu o mină foarte gravă, Mergea țeapăn, apăsat, nici molcom, dar nici cu grabă; Þinând prudent diplomatul ce părea din scumpe piei, Se-ndrepta spre primărie cu "gorile" și "căței". . Cu priviri malițioase cătă spre copii desculți, Zici că-s frați: murdari, schilozi, o duzină, toți mărunți! Capetele cât dovleacul, trupuri slăbite de lipsuri, Care își împart frățește, o pomană, niște chips-uri! . Rânjește o gură largă, văzând lăcomia lor... Dar își opresc mestecatul salutându-l toți, în cor. Neprimind niciun răspuns s-au privit trei clipe scurte, Și cu fețe-ntrebătoare au fugit sfioși, spre curte. . Nor de praf-înecăcios au lăsat pe-nfumurat! I-a țintit cu-atâta silă parcă-i prinse la furat. Apoi și-au dat cu părerea după ce toți, au trecut, "Ce să aibă el, cu noi? Probabil e surdo-mut!" . În cătunul lor sărac, năvălit de inundații, Nu se fac discriminări: că-i soios, ori alte nații; Au aceeași soartă toți, de la mentor, la sugar, Și plâng cu același patos când le moare vreun măgar. . Din centru vine rumoare, cică lupul călător, E venit din capitală cu finanțe-i senator. Dar ce i se cășunase? Cert, veni cu gând curat! Își luase diplomatul și suita și-a plecat! . Peste gloata necăjită s-a lăsat neagra-tristețe. Þinând puii-goi de umeri, resemnați, îi dau binețe. Parcă erau invizibili, sau erau niște morți-vii? Și totuși au lăcrimat pe capete, la copii... . Morala: . Dacă ai pâinea în mână și-o poți împărți cum vrei, De la cei mai oropsiți, pân' la lingăii-căței; Nu te duce la sărmani doar s-o fluturi că o ai, Apoi s-o bagi iar în traistă, că nu ești vreun sfânt din Rai! Și mai știu că îmbuibatul, cât o fi de spilcuit, Și cu puteri investite, are suflet-putrezit!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate