De ceva timp contemplu o doamnă,
nici la domnișoare nu li se mai zice acum decât doamne,
doar demodații mai vorbesc cu domniță și alte
noțiuni, aproape abstracte, pentru tineretul de azi,
cum spuneam contemplu o doamnă,
e Doamna Fericire, mai mereu e singură
și asta mă minunează cel mai tare
întotdeauna am crezut că Fericirea are multe cunoștințe
că are o viață socială bogată și exuberantă
dar nu e tocmai așa
zilele astea lumea preferă cu totul altceva
deși toți jură că își caută fericirea
ceva e tare eronat
se pare că încercările lor de a-și găsi fericirea
nu sunt tocmai corecte dacă tot nu o întâlnesc
Pielea Doamnei Fericire miroase a dulce,
a prăjitură, a ceva bun de la bunica,
e mereu veselă și are un aer aproape copilăresc
dacă nu s-ar ascunde sub fustele-i primăveratice
mai multa filosofie și mai multă meditație
decât la un calugar budist care merge cu ochii închiși
în roba-i portocalie prin lume
Țin minte când am cunoscut-o la un seminar la facultate
pe când studiam filosofia cu taică-meu
avea un aer trist, plictisit, până când intră pe ușă un coleg
din acela cu capul în aer, sufletul scufundat, cotrobăind prin măruntaiele planetelor
și privirea pe undeva pierdută,
prin sufletul unei fete de care ar fi putut fi îndrăgostit sau, la fel de bine, doar fascinat
ca unul din anticii care au descoperit sistemul solar și câteva legi din ale astrofizicii
Nelăsându-l pe taică-meu să-și termine admonestarea spuse solemn
- Mă veți ierta că am întârziat dar azi, pe când mă lăsam purtat așa de-un nor pupăcios deasupra pământului,
căci mergeam dar parcă zburam, am înteles ce e fericirea
E o Doamnă! Niciodată fericirea nu dă buzna, domnule profesor! Are maniere!
Ați auzit, domnule profesor?! Culmea culmilor! Fericirea are maniere!
Bate la ușa, așteaptă să o poftești în casă, să o inviți să ia loc și niciodată nu vrea să stea prea mult de teamă să nu incomodeze!
Domnule profesor, Fericirea e vecină cu 7 ani de acasă iar asta chiar mă enervează!
Si poate tot atunci am auzit-o pe Doamna Fericire râzând cu mare poftă, cu lacrimi și nu alta!
- Cred, domnule profesor, zise ea, că v-ați găsit filosoful!
Iar eu, domnule, cred că voi rămâne mai multă vreme pe aici, chiar și în lipsa unei invitații.
Și râse mulțumită, mai mult ca pentru sine ...