Când te-am găsit erai pierdută,
Erai în agonia așteptării,
Bucăți din inimă ți se roteau în minte
Și retrăiai fiorul disperării,
Împiedicând speranței mersul înainte.

Și sufletul în rugăciuni îți lăcrima
Și așteptai uitarea să te-ajute,
Nici nu știai de ce și când ai fost lovită
Și te-alintai cu vise începute
Și fără de sfârșit, de toate amăgită.

Treceam întâmplător pe-a mea cărare,
Alunecând pe-a ta durere-nlăcrimată,
Te-am vindecat cu sărutarea mea,
Și inima, în cioburi sfărâmată,
Am contopit-o cu a mea.