agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-08-18 | |
M-a privit cu ochii duși, de dimineață,
Cu orbitele adâncite fără lustru, Șezând mai trist decât tristețea, hoață, Ce adesea-i trădătoare... Iar îl mustru?! Era mai mic mult de ce este, Se cocârjind cu burta-i albă, suptă, Întrebător parcă mi-ar spune o poveste, Dar n-aveam timp de viața-i întreruptă!... ... C-am luat în treacăt semn de suferință Și-am tot sperat să-l regăsesc mai viu La întoarcere... oh cât deplâng ce ușurință Am câteodată, parcă nu știu cum să fiu! Era bărbatul viitor, cu surori patru La fel de mici, din tandre mogâldețe Ce-a lepădat o noapte o cățea sub patu’ De-afără-ntr-un ianuar de minți înghețe. Cât geamăt crunt auzu-mi străbătea Din locul de neatins sub cioroboaie În nopțile năprasnice de ger ce timp crăpa Și-n zilele, mai rele, cu-nghețată ploaie. Cât m-am rugat, cu suflet pandantiv În plânsul înecat să nu se vadă, Să treacă hâdă iarnă, rea fără motiv, Parc-arvunind un univers întreg omăt să cadă. O zi, de-un frig mai dulce, se iviră De sub cotloanele strigatei suferințe Cinci boți de puf de păr... ce șovăiră Timp lung să mai să-ncreadă-n alte ființe... Și ger s-a-ntors mai rău într-o-ndârjire, Vrând parcă tot să curme, să dispere, Rânjind în vânt la geamăte de tremurândă fire În corpuri mici plăpânde, efemere. Erou de-a așa o supraviețuire era el; Frumosul alb, cu cap maron cu o dunguță, Ce-și tot strâmba s-asculte vorba,că-i cățel Și dorea mult să înțeleagă o frăzuță! Se întremase în voinicul dominant Sub soare cald de-o primă vară prematură Și l-am pierdut, parcă-i văd mersul vaccilant... L-am regăsit înțepenit pe bătătură! Și-a doua zi și-a treia zi au fost la fel, Căci după Dogy, Bruny, Blanche, fete surori, S-au stins și ele făr’ de vlagă, drept de-apel, Fără să știe ce e viața, ce-i să mori. PS Ce vină-mi port că n-am pus lângă suflet minte S-opresc cu leacuri ce știam, hulita boală... Cum Grace și Daisy le-am acum, dormind cuminte Și mă lătrând, cu glas zglobiu, de-o proastă școală! 29.03.2012
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate