agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 855 .



Niciodată nu e...
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [vanGhost ]

2013-09-17  |     | 



E-o ceață roșie de iad, ce-nghite corpurile care cad, fără vreun sunet.
Din minte am trecut un prag și pot s-aud cum trupul arc, se-ntinde și se strânge.
Ochii mă ard, sângele curge.
Fantasme negre de coșmar, dispar pe rând sub o lucire.
Metal murdar. Destin pierdut.
Rămân doar unul în picioare.
Sub coaste, carnea-mi spune că o doare.
Vântul e mut. Pădurea tace.
Cerul se crapă și un fulger cade ca înger pe pământ.
Mă uit la ea. Din pete de noroi, cenușă, se-nalță așa schimbată.
Aleargă goală. Fără mască.
Părul îi pare flăcări și ochii sori. O dâră luminoasă ce vine către mine.
Aprinde noaptea. Dă fiori.
În clipa prea frumoasă, iert ce a fost sau va mai fi. A înțelege sau a ști, nu are importanță.
Surâde. Plânge.
Lacrimi din praf de stele cu-atâtea lumi în ele, pe care le izbește-n pieptul meu.
Mă strânge.
Caldă. Vie. Cum am sperat mereu să fie.
Dar mi se face frig. Sabia cade.
Sunt obosit.
Mi-e sufletul pus în balanță pe-o muchie atât de fină.
De-o parte demonii mă strigă, de alta îngerii suspină.
Palmele-i nu mă țin, deși încearcă.
Alunec.
Pe pământ, prin gânduri care se disipă, carnea devine abur.
-Să nu-ndrăznești să mori... Auzi? Ne strigă.
Am vraci din cei mai buni. Sunt vrăjitori.
Până la tine, n-a luptat nimeni pentru mine.
Îmi e rușine de trecut. De ce am spus și am făcut...
Și parcă am murit și-am renăscut... Toate au rost. Mă duc să-i chem!
Ezită.
-Să mă duc?
Zâmbesc.
-Du-te.
-Ai să aștepți... Aștepți aici!
Pleacă în fugă.
Pe malul palid dintre lumi, nu mai am gând și nici voință.
Mă-ntorc de unde am pornit. Un nesfârșit întunecat în care toate se retrag, ca val etern de neființă.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!