agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-09-25 | |
Încerc să-ți trec pragul sufletului, să intru apoi desculț, pe vârfuri,
Aici respiru-l ține chiar și vântul, am ochi-nlâcrimați, pe gânduri, Ai voalul transparent ce-ascunde-altarul tău, e greu, de nepătruns De cine-ncearcă prefăcut, să intre murdărit de poftele trupești ascuns. Din întâmplare vagabondam pe fundul mării, căutam rime pentr-o poezie, Și am văzut ceva ascuns, săltând o barieră de coral, era o colivie, vie, Când m-a văzut, cu dinții rânjiți de gelozie neagră, a vrut să mă sfâșie Și m-a rănit la mână dar i-a căzut din gura sa băloasă, o cheie cenușie. Am luat-o și-am fugit, m-am agățat de coama unui val și am ajuns acasă, Ceva în sân mă răscolea și am simțit că-i cheia, mă cheamă, mă apasă, Și îmi șoptește să urmez cărarea din adâncuri, să-ți simt suspinul, Pe ea s-o folosesc, că-i cheia sufletului tău, să-ți schimb destinul. Te-am regăsit în fundul mării, cu lanțuri de apă sărată, forjată-n trecut, Și liberă cheia-m lăsat să rupă blestemul ce-n viață-ai avut, Acum sunt aici, în genunchi pe altarul iubirii, așteptând ca mâna să-ți cer, Iubito, respiră adânc, pe tărâmul din suflet să-ți fiu grănicer.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate