Norii grei se iau la fugă
Măturȃnd cu burta dealul,
Pe răscrucea cu o rugă*
Ceru-și toarnă-ntreg pocalul.

GȃÈ™tele în cȃrduri joase
Cară-ngreunate pene
Și tot speră, somnoroase,
La uscatele poiene.

Streșinile-nsărcinate
Varsă prin burlane fluvii,
Pe rigolele-nfundate
Se moÈ™esc vȃrtos diluvii.

Cizme, boruri si umbrele
Par în ploaie slugi meschine,
Apele cu sceptre grele
Stau pe jilțuri de regine.


*rugă = troiță