M-am îmbrăcat cu noaptea
Și am ieșit pe prispa sufletului,
Privesc afară, în grădina inimii
Ce adie-n ritmul vântului.

Grădina mea e o icoană
Plină de cimitire sfinte,
Aicea nu se plânge pe ale sale
Cruci sau pe morminte.

Sub dale de lumină, îngropate,
Sunt stele căzătoare,
Ce face-n zvârcolirea mea,
Să plângă triste, temătoare.