agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-10-08 | |
Vă tot aștept, din nou, să stăm sfătoși de vorbă
Despre cum este în rai; de ai totul, ce vrei, De sunteți împreună și mama face ciorbă... Și dacă vă iubiți, la fel, părinții mei?! S-a scurs atâta timp, fără să vă revăd Și n-aș vrea să vă uit; din minte-mi pun condei Să vă refacă chipuri... La voi nu e prăpăd? Sau de-i, nu-i bai?... La braț sunteți, părinții mei!? Pe-acolo ce se spune, cum timp vi-l petreceți Și cine vă ascultă povețele-n crâmpei De moarte pentru viață, ce-n șoapte le-ntorceți... Vă șușotiți și-acum, cu drag, părinții mei?! Vă pun o întrebare, așa copilărească, Că încă-mi sunt copil; pe-acolo-s porumbei Să-mi puneți un mesaj, sau îngeri să renască Suflet... Suflet ce-l am din voi, părinții mei!? ... Și-acolo, e vacanță sau tot munciți într-una Și cui mai dați bomboane, cui întrebați; ”Mai vrei?”... Vă mai mândriți cu mine? Cine mai sună acuma De peste mări și țări?... Vă e dor, părinții mei? Și dacă ați plecat, n-ați luat bilet retur Să vă întoarceți, iar, la ce vi-i drag, ca zei?!... Chiar laici de-ați fi fost, sau sfinți, să dați un tur; O mângâiere doar, s-o simt, părinții mei! Că știu, voi n-ați avut atâta timp de voi, Poate-o să-mi spuneți mie și eu la alor mei Cum pot doar în voiaj să scap de rău, nevoi Și să ne întoarcem toți, c-am timp, părinții mei?! Voiam să știu și dacă singuri sunteți pe-acolo, Sau vă aveți cu toții -frați, veri, toți îngerei- Ca să le spuneți voi -că am vocea în tremolo- Că un dor nebun mă ia, să vin, părinții mei! Să-mi spuneți voi, curat, de viața chiar există Și trup de e-o himeră, ce mi-o ador?!... Și ce-i Mai important să fac, cât încă pot; o listă, Să vă aduc de-aici, din iad, părinții mei? Să știți c-am învățat cum pot să fac, să zbor, Căci pot pe nori să sui, chiar dacă norii-s grei Și pot să iau, datornic, o scară să cobor Plin brațe tot, de daruri; voi doi, părinții mei! Mă uit pe cer; oh, plouă cu lacrimi, dragii mei!... 10.05.2012
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate