agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-10-12 | |
Sunt fiu de împărat și tatăl meu e-un dud bătrân,
Împărăția sa se-ntinde pe pământ, chiar și pe cer, Frică au toți de el și umbrei sale i se supun, Cu sceptrul mâniei de-i atinge, toți iertare-i cer. Sunt fiul său, un cerb cu coarne de argint în frunte, Nu am rival nici pe pământ și nici în ape, Am înfruntat dușmani in coarne și-n cuvinte sfinte, Stele îmi stau în șir, cu-a lor lumină să m-adape. Dimineața, în ropot universul cercetam ca să mă vadă, Ca orice muritor sau stea ce mă zăreau să mi se-nchine, Și fără teamă, scrutam hățișul de lumină sau zăpadă, Temut eram de uragane și de roiuri de albine. Dar într-o zi, pășind cum fac de-o viață, printre stele, Un plâns tânguitor se-aude de pe o neagră stea, Simțeam o duioșie-nlăcrimată că-mi umezește buzele, Chema pe cineva, nu eu puteam să fiu, nu mă vedea. Cu coarnele-aplecate, să n-o rănesc, cu mângâiere Ce cu lumina de argint o sfâșiam, să caut vocea sa, Văzui, acoperită cu neagră pulbere, o umbră în tăcere, Mi-a spus că-i este sete, să-i dau o lacrimă să bea. Înduioșat și fermecat de chipul palid, de tristețea rece, O lacrimă abia născută am picurat-o pe-ale sale buze, Și într-o clipă, durerea neagră a început să mă aplece, Simțeam că-mi suge bunătatea, cu ale ei ventuze. Mi-am revenit abia târziu la poalele întunecimii sale, Era o maiestuasă vrăjitoare, era de-o neagră frumusețe, Mi-a spus că-n veci voi fi un sclav pe treptele-i reale, Și că voi fi nemuritor lângă a sa iubire eternă, rece. Simțeam că plâng dar ochi-mi lăcrimau cu picături de gheață, Vedeam pe tata ce în disperare, nici cruce n-are să mă plângă, Nu-nțelegeam cum poate mila și iubirea să distrug-o viață, Cum poate-un cerb cu coarne de argint, ca mine să ajungă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate