agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-10-13 | |
La curba în pantă, în josul ei, în greu nelămurit se urcă
Cu mâini bâjbâind întuneric în plină zi, în amiaza mare, Un fel de trecător ce-și mișcă sacadat cap, în căutare De nu se știe ce; e pe drum și caută pierdut cărare Cu ochii tulburi, sticlă mată, și ciuful ca de-o udă curcă. Noroc că avântul și l-a luat din poarta strâmbă de-o dugheană De unde voci învălmășite se aud printre ciocniri de sticle Cu glasuri doagă, răgușite de-un cor de spuse amețite, Din fețe-n cărămiziu, luciu, ca din frecat și scrijelite Și gâturi brobonate-n picuri de bulbi, cum pielea de iguană. Și un fum se ține-n groasă pâclă din guri de coșuri în fuioare Cu-n zgomot care sparge adesea timpanele în seacă tuse Printre văpăi cu scrum făclind din fălcile sugând țepușe De-un alb murdar din lins jilav ’ntre buzele alene strânse... Și se tot bea; niciun motiv sau sete... ori după mâncare!? O liniște neînțeleasă straniu din când în când iuțește La glasul apăsat în țipăt, subțire, de-un scalp de-o femeie Ce ai norocul să n-o vezi când ochii-i sar orbind, scânteie, Cum fulger aprig e-n mânie atunci când vine timp să-ncheie O notă pe-o foiță a ei, c-un mâzgălit secret... ”Plătește!” Și-i un miros nedefinit, atroce-n izuri multe, amestic De-un surogat rachiu, vin prost, balegă, spumă dintr-o bere, Mahorcă din tutun, cu spray de muște... ”Că așa cere La Sanepid ce vine aiurea, degeaba așa, la a lor plăcere, Când tot curat e, impecabil, totu-i de casă, bun, domestic”. În dârlogi, dând din cap, sunt caii, de ore cu căruți golașe, Că lemne, cherestea, nisip s-au livrat, multe, car cu fân; ”Că de-aia beau și ei un pic, că acuma nu mai au stăpân Și munca-i grea, după cum vezi, mâine-s din nou la tras, la drum Că mulți acasă au să crească, copii, neveste, pui în fașe...”. Încet, încet topește clarul din ziuă, într-un treptat umbrit, Mai pleacă câte o căruță, un lefter, vine un altul, doi, Vorbind, bătându-se pe umăr, vesel; ”Mai e ceva în butoi?” Și bec galben murdar se aprinde în crâșma-n vale, jos ”La coi”; Loc de pelerinaj, de-o sfadă, de-o dușcă,...de-ascuns de murit... 18.05.2012
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate