agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-10-21 | |
E trist în suflet și în gând, azi au plecat cocorii
Și plouă des și nu mărunt, iar eu îmi plâng fiorii. Nu poți să fii de prea departe, nu-i chip să fii nici de pe-aici În negura de libertate, tu caută sprijin în sfinți. Natura e autumnala, frunze trosnesc sub pașii mei În departare cerul stă să se prăvale, cu raze blânde peste cei Ce au făcut să nu mai fie, nici anotimp, nici armonie Ci doar o zbatere de vânt, pierdută-n hăul din stihie. Aerul e făcut acum să poți, a-l respira pe tot cum numa-n vară Sta imposibil să suporți, insuportabila teroare de afară. E toamnă-n aer și în mine, e mult prea plinul cu suspine E toamnă afară și în mine, e multul multului ce vine Atunci când tu-ți dorești mai mult, să fii cu tine-nimic mai mult Atunci când chiar și de vei vrea, tu îți dorești doar liniștea. Dar vine vremea când proroaca, se tot confundă cu posaca Și îți aduce-n lungul firii, gândul dorinței despărțirii. De ești tu pregătit sau nu, de ai sau nu vreun atu De ești cu mintea-n firea firii, de ai sau nu trăirea trăirii De te confunzi cu viața-n doi, de ești tot singur mai apoi De ai putea ceea ce vrea, doar mintea ta, nu inima De te topești pe un jăratec, chiar dacă nu mai ești lunatec De pierzi al toamnei înțeles, e prea pustiu pe unde-ai mers De vei spera într-o speranță, atunci când tot e atârnat de-o ață De mai cutezi în cutezanță, chiar și atunci când viața-i viață De ești sau nu tu poticnit, dar nu de soartă ci de tot ce ai iubit De tu mai vrei sau ai uitat, de ești cuprins acum tu de păcat De vrei să fii curat de-ndat, tocmai acum te-ai lepădat De viața-i viață când nu-i moarte, dar și de-i moarte-n viață, poate De eși uitat sau ai uitat, de nu te mai poți da jos din pat De boala ta e cea mai grea, căci sufletul e partea cea De o poți pierde nu te lasă, să mai ai pic de pace-n casă. Dar toamna este-n mersul ei, semnal de iarnă cu alaiul ei Și va veni de câte ori, fructele-s rod de după flori Și va vesti neantul sorții, cu tot ce-nseamnă ciclul vieții Și doar în clipa de final, când totul e pierdut aval Se va uni destinul vieții, cu dulcele anotimp al sorții.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate