Eu te-aș cânta dar pe ce melodie,
Căci nimeni notele încă nu știe,
Sunt scrise doar în versul meu.

Eu te-aș rosti, furându-ți un sărut
Dar pănă-acum poetul tău e nenăscut,
Căci eu închis îl am în poezie.

Eu te-aș picta , din lacrimă-aș lua culoare
Dar nu mai plâng acum, iubirea nu mai doare,
O picătură iau din sânge.

Te-aș plămădi cu praf de stea, demult apusă,
Ce-n veșnicie a căzut pe corpul meu supusă,
Lumina ei e vie în cuvinte.

În rugăciune sfântă sau în mic blestem?
Mai bine e să vin la ușa ta și să te chem,
Te vreau iubită-n patul tău, nu-n poezie.