Să-ți pui în evidență lenea, blazarea, sila, chiar prostia,
Când te întreci s-ajungi un scop, ce e și altuia, același,
N-ai nici respect, nicio rușine, de așteptări, în bagaj ce lași...
Nu-i alt răspuns, mai idiot; ”că-i doar un joc”, acefalia!

Și când ești simbol de-o speranță și la mulțimi înflăcărate
Ce te adulă, îți cântă imn, își dau și pic ce au, un vis,
Nu-ți cer să lupți cu munți, cu mări, să te vinzi prin vreun compromis...
Iar tu lași baltă, fugi, te ascunzi, zici că nu poți... e-o lașitate!

Când oricine deasupra e, mai bun, înalt, deștept, frumos
Și nici ales de-un miliard, se luptă pentru-ai săi, o mână,
Iar tu, cu-ai tăi neisprăviți, te porți ca o lichea, n-ai vână...
Deși cei mulți, din sacrificiu te țin, s-ai... Puți, jegos!

Când n-ai mândrie să te arzi, de dor, de drag, cu ardoare, foc,
Să te emancipezi mereu, s-ai țel înalt, măreț să fii,
Să lași orice... un altruist să te dai tot, cu ce deții...
Nu meriți să mă reprezinți, pe mine, țară... ”doar un joc”!

Nu știu nici Africa de are, arabii, triburi de Amazon,
Mai mult dezgust de muncă, trudă, de stăruință să învingă,
Decât o șleatcă de bețivi, putori, ce sticla știu să lingă...
Cu așa o lipsă de onoare, de cinste goi... cu prost blazon!

Speram să fiți mai mondiali, să-mă scrieți nume-n Pantheon...

PS
Dedicat unei adunături, la care minte-i e-un balon gol,
Conduși de laia eminență, țâfnos π... țurcă... Fanfaron!
16.11.2013