agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1212 .



Refugiat sentimental
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Pitagora1 ]

2013-11-21  |     | 



Refugiat în infinit, refugiat de ce-am iubit
Îmi curm zilele ferice, căci totu-i azi doar pus pe cruce.
Tristețea e macrostelară, tot ce-am iubit stă acum să moară
Nimic nu poate a mai reînvia, ce mi-a fost drag în viața cea
Pe care ieri am tot trăit-o, pe care azi am părăsit-o
Pe care timpul va decide, de o voi putea cândva scoate din minte
Pe care voi a o avea, dar nu formal ci-n starea cea
De bine, armonie și plăcere, căci prea e plin sacul de durere.
Amară-i clipa când se duce, iar tu ești încă sus pe cruce
Stând tot crezând că-i înc-o parte, pe care stavo-i eu la moarte
Alături de tine în veci, pe crucea rece când tu treci
Cu gândul să-mi alini durerea, să pot uita de timp și vrerea
Să se tot piardă în neant, să pot să iau și ce n-am dat
Să fie firea cea cerească, mai sus de patima omenească
Să se destrame orice vis, să poți aluneca în paradis
Pierdut sau regăsit cândva, când patima e tot mai grea.
Și vom schimba viața normală, terestră, palidă, formală
Pe cea în chip de suferință, azi încă stăm în pocăință
Căci vindecarea vine greu, atunci când trupul ți-e ateu
Atunci când inima-ți e plină, de o durere ce n-alină
Nici starea ta cea sus din cer, nici gândul tău pierdut stingher
Și-n clipa cea mai după urmă, când vom fi puși din nou în urnă
Vom aștepta o judecată, dă Doamne să vină odată.
Acum când eu privesc la cruce, stau trist și gânditor căci o răscruce
E-n mine și doar gândul meu, va fi voit să fie al tău
Dar s-a pierdut în infinit, păcat de ziua ce-a venit
Căci ea e zi universală, mă las purtat de o rafală
Pe care soarta mi-o va da, pierzându-mi urma undeva
Și voi rămâne acolo dar, uitat de lume, dar cu har.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!