agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-11-25 | |
În țara veșnicei zăpezi,
Pe piedestale mari de gheață, Se adună aur și dovezi Că dragostea nu e în viață. Pe tronul aspru din granit, Stătea pe veci chiar zeul nemuririi. El niciodată n-a simțit Ceva ce vine împotriva firii.. În viscolul etern de la apus Se îngroapă astăzi ultimele flori. Doar un cuvânt mai ai acum de spus, Iar dacă nu, pe viață, mori! Câinii zăpezii au trecut De partea vulpilor, se știe, Căci sufletul stăpânilor e pierdut Departe, numai vântul știe... În liniștea înghețată se aude Un cântec de cristale rătăcite Căci lacrimile ce erau odată ude, Au înghețat surâsul din morminte... Totul e gol, atât de gol! Că viața moare fără să se nască Oceanele sunt pline de nămol Iar leii vor iarbă să pască! Dar undeva, într-o pădure, Printre copacii putreziți Stătea o floare ca să fure Amurgul celor rătăciți... Și ea creștea, ca într-un vis Printre mormanele de lemne, Ea era-n iad un paradis Motivul să-ți vorbesc prin semne! În ziua când a înflorit Erai în visul meu și tu, Căci toată noaptea mi-ai zâmbit, Sperând că nu-ți voi spune nu... Iar dimineața visu-i mort La fel și aurul din el, Căci gheața am ascuns-o în cort Iar aurul într-un inel! Doar floarea de pădure a rămas În fiecare loc pe unde treci, Ea spune acum:"Iubește ceas de ceas!" De vrei ca să trăiești pe veci!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate