agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-11-25 | |
E rară ea floarea de colț, dar și mai rar e când nu poți
Să stai fără de ce ți-e drag, să-ți pierzi orice speranță-n prag Atunci când vrei a poposi, pe prispa casei și-ntr-o zi Să guști din al naturii paradis, mai ieri părea decât un vis. Acum când eu mă las aproape, de ceea ce în vis de noapte Þi se relevă tot mai des, și simți dorințele cum îți dau ghes A te răzbate c-altădat, mai poți sau nu să te cobori din pat? Ai apărut de nicăieri, dar plină de mister dezvăluit Doar în făptura ce adesea cerșea, pic câte un pic din seva-mi de neânlocuit. Tu floarea mea de colț nepieritoare, mărită floare ce sub razele de soare Vei respira alăturea, dar nu de sora cea ce numai ea Te tot așteaptă să-i fii strajă, și să dispară a ta mreajă Pe care muntele ți-o dă, ce doar destinul mătură Atunci când meriți mai nimic, de ești pierdut sau de nu zic Doar vorbe grele și urâte, ce nu mai poate nici chiar el munte Să mai asculte neâncetat, de decuziuă până la-nserat Și-apoi în ziua următoare, când totul este iar scăldat în soare Să sorbi din roua cea de dimineață, apoi să spui câte-o povață Să tot rămână peste timp, cu mine, tu, nimic în schimb Și doar istoria de munte, să tot ne plimbe și-n redute Să ne adauge o floare, tot cea de colț, că-i la mare căutare. Am așteptat să treacă timp, tu ai propus ca să mă schimb Dar nu în microstructura mea interioară, ci doar în felul în care plimb Al gândului curs peste zi, când tu n-apari și nu mai vii În calea sufletului cel rătăcit, pe care azi l-ai părăsit. Cu o dorință macrostelară, mă pierd în tot ce mă-nconjoară Mă las uitat de timp și loc, mai vreau măcar o dat` să sorb Din al trecutului iz de plăcere, când totul era întins pe miere Și chiar și când te-ndepărtai, tu tot în calea mea tânjeai. Revin la tine iar cu drag, tu floare tristă ce tot stai în prag Să vină gândul bun spre tine, să poți porni totul în mine Și doar atunci să tot presar, tot flori de colț primite-n dar Să fie tot covor de flori, doar dalbe flori ca de trifoi Ce poartă un noroc sublim, de când tot vrei ca eu să vin În calea sorții ce odat, am tot crezut că s-a pierdut ciudat La margine de infinit, pe unde nu aș fi venit Căci drumul fericirii stă în noi, dar nu în frunza de trifoi Ci-n gingașa floare de colț, ce te aduce pe la porți Ce numai sufletul curat, știe să le ofere imaculat. Epilog: Tu floare de colț, de din neant Te rog să nu mai stai pe cant Și să revii la ce-i al tău, căci nici eu nu mai sunt flăcău Și-am așteptat, ca niciodat, să nu mai fiu tot trist și-odat Să se termine cu tristețea și să răsară iar noblețea Din tine tu floare de colț, atunci când eu sunt al tău hoț Un hoț al existenței universale, cu flori de colț, în rest chiar nicio floare.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate