dacă tu taci
toate vorbele-mi tac
toți umerii grei apasă
păstorul
ce mă închide între oase
ca doua lemne
închise
sub semnul crucii

pașii culeg întrebările
toate
împreunate cu țărâna
făloase clipele
și putregaiul se descoase
ghicitorilor
apusul tace
între două șoapte reci

dacă... vocile apun
dar niciodată strigăte
nici lanțurile
sufocând
întreguri
aspre sub praf
tălpile pământului
înalță iarba

deasupra stele
atât cât să se nască în ele
iar și iar
altele...
și gropi