agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3203 .



Gând către Eminescu
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Pitagora1 ]

2013-12-03  |     | 



Bagheta ta artistică a fost, pentru noi toți pornire spre un rost
C-a fost dorință sau chemare, c-a fost zvâcnire, urmată de-o cale
Pe care tu odat` ai mers, în stil de mare poet și-nțeles
De tot poporul ce te cheamă-n sine, fiind stindardul dorințelor de bine.
C-a fost poveste despre codru, sau despre lac sau pom pe care rodul
L-a îndemnat să zămislească-n fiecare an, ceea ce tu lăsata-i nu în van
Dorință de nemărginită faptă, mai tot tu ai privit ca artă
Credința ta e pururea în noi, popor deopotrivă în religie și-apoi
Cu sufletele pline adesea de har, sorbit-am cu nădejde din pahar
Doar partea cea curată și cea vie, căci nu e chip ca să nu fie
Și latura cea de păcat pătată, pe care doar tâlharu-n suflet înc-o poartă.
Lăsata-i dară și speranță, pe care toți o tot purtăm în viață
Spre traiul cel promis de ei strămoșii, ce l-au plătit în bătălii ai noștri
Cu sânge de artist, sau sânge de țăran, ei fost-au împreună și mai an
Când soarta i-a chemat tot împreună ca să scape, o țară de mișei și s-o adape
La cel izvor cu nesecată sevă, de unde noi sorbim cu mare vervă
Savoarea dulcelui neant de artă, pe care cei ca tine ne-o arată.
Privesc la tine dragă Eminescu, cu ochii minții și mai mult terestru
În așteptarea semnului pe care tu, îl poți dar face chiar și de vrei, nu
Doar să putem a crede-n viitor pe care, un Domn slăvit ni l-a urzit în cale
Iar tu cu prea multa pudoare, l-ai tot trimis spre noi ca să măsoare
Dorința noastră de-a veni spre tine, cu dor și suflet până mâine
În ziua când vom fi din nou, popor de suflet al Domnului meu.
Azi încă mai am o speranță, că la final de scenă ne învață
Prezența ta faustă și-o himeră, se vor traduce azi într-o dilemă.
Pe care o vom duce-n timp cu noi, poporul tău, prin tot ce voi
A mai spera în timp de-o eră, când totul pare rătăcit și speră
Voința să-și curme a sa tristețe, pe care viața a făcut-o zdrențe.
De fi-va sau nu a mai fi, doar clipa magică de tine și
De voi mai crede în cei sfânt, acolo Sus și pe pământ
Eu gândul îl păstrez la tine tot terestru, în veci să fii slăvit mărite Eminescu.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!