vi s-a mai spus: maxim 3 texte/zi de aceeași natură (a se citi/respecta regulile).







Lin se aștern în cartea vieții clipe, ce se tot duc pe noi aripe
Mai mici, mai mari sau potrivite, după cum sunt grijile rânduite
De Cel de Sus, de noi de jos, mai sunt și clipe cu folos
Pe care le aștern în orânduială, până când vine-o zi de juruială
În care nu mai spun nimic, tăcerea se așterne-n vid.
Totul va fi o liniște totală, tot Universul fi-va de-o petală
Pe care se va scrie cu emoții, palide, vesele, ce hoții
Vor căuta a tot fura, din tolba ta, din tolba mea.
Tăcerea mea va fi profundă, tu știi ce vreau să spun în orișice secundă
Doar zgomotul vibrației verbale, el va lipsi din mijloc de comunicare.
Sunt sigur că vei înțelege tot, așteaptă doar, căci eu socot
Căci așteptarea va fi semn, de ce urmează și te-ndemn
Să fii atentă la vibrații, să nu omiți nici chiar senzații
Și la final de judecată, de-ți va fi mintea-ncețoșată
Tu să te duci la locul nostru, el lacul va șopti funestru
Ce va urma de-aici încolo, de va fi bine sau mai trist acolo
Unde mai ieri eram în doi, acum e banca tristă, în noi
Apar mii de gânduri ce nu pot, să mai găsească, de socot
Răspunsuri ce doar odinioară, le tot trăiam în doi în primăvară.
Dar toamna sufletului meu, a rezistat și i-a fost greu
Și a sosit iarna geroasă, inima stă să intre-n casă
Și să se-nchidă-n veșnicie, nimeni de ea nimic să știe
Și să primești doar un răspuns, suspinul sufletului dus
Acum pe pajiștea eternă, unde nu-ți trebuie viață și nici pernă
Ci doar tăcerea cea universală, lăsată undeva-ntr-o vară
Va aștepta un semn doar de la tine, gândind la mâine sau poimâine
În unicul ungher pe care doar tăcerea, îl va hrăni în timp cu ea durerea.