Iarăși am rămas pe gânduri,
Scurs acolo, dintre ramuri,
Că de zor, prin anotimpuri
ÃŽmi prind dor de alte vremuri.




Mai confuz ca-n alte dăți,
Vântul suflă, cu putere -
Mi-au ajuns singurătăți;
Lacrimi urlă, în durere!..




De ce tace oare cerul
Cand pământul se agită?
Și iar zace-n mine dorul,
Că-mi prind gândul de ursită;




Fie și-o durere cruntă,
Am s-o strâng cu drag în suflet,
Adiere de-mi frământă
Ca să plâng în vânt, cu urlet!..




Așa-i soarta, câteodată,
Să-ți aducă lacrimi stinse
De prin noaptea fermecată
Unde-s stelele cuprinse,




Iar în taină poți să-ți plângi
Tot ce n-ai recunoscut,
Haină-n suflet, să-ți prelingi
Într-o clipă, de-ai tăcut.




Nu-i tăcerea, ce-ți arată
Cine ești cu-adevărat,
Când durerea-n piept să bată
De privești spre cer, mirat?




Oare, ce-i mereu avere,
Când prin gânduri te apasă
Clipa cruntă, de tăcere,
Printre ziduri, zgomotoasă?




Așa-i dalba suferință -
Ca un nufăr dezvelit;
Într-a soarelui dorință,
Printre ape, s-a unit...



ˆTh3Mirr0r