Stau de veghe dimineții
Cu un dor neîncetat
Să-mi reiau povestea vieții
Și de zor, am cercetat...




Ochii mi-au zărit, sub umbre,
Clipe de-așteptare
Ce-au murit și ele, sumbre,
Sterpe-n deșteptare...




Reci, ca iedera flămândă,
'Mi-nconjoară trupul;
Glasuri seci, de moarte blândă
Se scoboară, ca și timpul;




Înc-o notă, îmi mai scapă
Printre degete-nghețate,
Cu o lună, vrând să-și facă
Vise-n stele fărâmate;




Dar nu-i noaptea de pe urmă
Ca să iau cu mine-o lună,
Nici povestea care-mi curmă
Viața-n vesnica furtună;




Stau sub tăcerea dimineții
Ascuns în ceața din câmpie,
Să îmi redau plăcerea vieții,
Pătruns de harfa aurie...



ˆTh3Mirr0r